https://andreeavasile.ro/cel-care-salveaza-o-viata-salveaza-o-lume-intreaga-lista-lui-schindler-si-povestea-lui-leon-leyson/
Cel care salvează o viață, salvează o lume întreagă: lista lui Schindler și povestea lui Leon Leyson
E toamna anului 1939 când Germania invadează Polonia. Leib Leijzon are numai 10 ani și locuiește împreună cu familia în Cracovia. După ce tatăl său, un muncitor iscusit, a economisit bani timp de 5 ani ca să-și poată aduce soția și copiii alături, venirea germanilor amenință, din nou, destrămarea familiei. De ce? Pentru că sunt evrei.
Oskar Schindler a salvat 1200 de evrei în perioada Holocaustului.
”Un băiat pe lista lui Schindler” este mărturia lui Leon Leyson (nume american pe care Leib Leijzon l-a primit după ce a ajuns în SUA la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial) despre perioada oribilă prin care familia sa a trecut între anii 1939 și 1945 și despre norocul pe care cu toții l-au avut datorită omului de afaceri german Oskar Schindler, un personaj controversat, însă memorabil, căci el a reușit să salveze, în perioada Holocaustului, 1200 de evrei, muncitori la fabrica sa.
Leon alături de frații săi și de mamă.
Cartea, apărută la editura RAO, și publicată pentru prima dată în 2013 (anul morții lui Leon Leyson) sub titlul ”The Boy on the Wooden Box” (motivul acestui titlu vă las să-l descoperiți singuri când veți citi cartea) a fost tradusă în limba română în acest an. Este singura carte de memorii publicată vreodată de un copil supraviețuitor de pe Lista lui Schindler și e emoționantă atât din cauza evenimentelor groaznice pe care Leon Leyson le-a trăit la o vârstă fragedă, cât și datorită felului în care cartea e scrisă: cu demnitate, fără resentimente, redând dimensiunea uriașă a ce înseamnă un război prin ochii unui copil.
Oskar Schindler e înmormântat pe Muntele Sion din Israel așa cum și-a dorit. E singurul fost membru al Partidului Nazist înhumat acolo datorită sacrificiilor pe care le-a făcut să salveze oameni.
Povestea lui Leon este strâns legată de Oskar Schindler, căci fără eforturile și iscusința acestui om bine intenționat, niciunul dintre cei 1200 de evrei de la fabrica lui nu ar mai fi fost în viață. Despre faptele lui Oskar Schindler a scris pentru prima dată australianul Thomas Keneally în cartea ”Arca lui Schindler” (apărută în 1982), care a stat la baza capodoperei cinematografice”Lista lui Schindler” (1993), în regia lui Steven Spielberg, film care a fost nominalizat de 12 ori la Oscar și care a și câștigat 7 dintre premii. Cu un buget de 22 de milioane de dolari, pelicula a avut încasări de peste 320 de milioane de dolari. Spielberg nu a vrut să ia niciun ban pentru munca la acest film, pe care, de altfel, la început, nici n-a vrut să-l regizeze pentru că i s-a părut o temă prea grea, pentru care nu credea că e încă pregătit.
Am citit ”Un băiat pe lista lui Schindler” (239 pagini) în numai 5 ore pentru că nu am putut s-o las din mâini. Sunt secvențe la care am plâns pentru că e imposibil să n-o faci. Poate, pe lângă povestea propriu-zisă, m-a uimit și speriat în egală măsură cum viețile unor oameni s-au schimbat brusc, brutal, dintr-o dată: răul a venit pe nesimțite. Ca și când azi îți vezi de treaba ta, de familia ta, de viața ta și mâine, când ieși pe stradă, ești deodată considerat capul răutăților, o scursură a societății, care merită să dispară de pe fața pământului doar pentru că cineva a decis să nu merită să trăiești.
Leon alături de mamă și de tată.
De asemenea, par incredibile scenele în care, fiind mutați dintr-un lagăr în altul, evreii ca vai de ei, cu haine ponosite și slabi morți circulă prin orașul Cracovia, unde oamenii își văd de viață mai departe, ca și când nimic grav nu se întâmplă. Ajuns în SUA, maturul Leon Leyson va spune cum, proaspăt ieșit din lagăr la finalul războiului și reîntors în Polonia (era în fosta Cehoslovacie când nemții au fost înfrânți, căci acolo își mutase Schindler fabrica), se va lovi de un răspuns constant din partea oamenilor atunci când le va povesti despre ce-a trăit: ”Noi nici n-am știut ce se întâmplă.” În toată perioada asta un singur om va avea reacție la acest răspuns, un profesor polonez care face lecții private cu Leon pentru a-l ajuta să recupereze carențele de educație și care, atunci când soția replică – Noi nici n-am știut ce se întâmplă – el spune: Nu-i chiar așa.
Cartea a fost publicată la editura RAO anul acesta.
Însă, în nicio clipă, Leon Leyson nu judecă și poate asta e, paradoxal, partea cea mai frumoasă a cărții. Că un eveniment atât de sinistru precum Holocaustul nu poate fi descris, oricât ar încerca oricine, în adevărata sa lumină. Experiențele rămân la adevărata lor intensitate doar în aceia care le-au trăit, supraviețuitorii care au fost nevoiți, asemenea foștilor deținuți politici din lagărele comuniste de la noi, de ce nu, să facă pace cu trecutul lor, într-un fel sau altul, dacă au putut și să trăiască, pur și simplu, mai departe.
Până pui mâna pe carte, poți să citești, pe scurt, povestea lui Leon Leyson publicată în 2013 în ziarul The Independent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu