Se afișează postările cu eticheta literatura romana. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta literatura romana. Afișați toate postările

vineri, 5 martie 2021

PETRU CRETIA (1927-1997) / În adâncile fântâni ale sufletului

Petru Cretia (n. 21 ianuarie 1927, Cluj – d. 14 aprilie 1997, București)









==================================================
Traduceri de Petru Cretia






Petru Creția (n. 21 ianuarie 1927Cluj – d. 14 aprilie 1997București) a fost un profesor de limba greacă, traducător al operei lui Platon, autor, eminescolog, filosof și eseist român.

Biografie

S-a născut la Cluj, ca fiu al unui funcționar, Aurel Creția, și al soției acestuia, Călina Creția (înainte de căsătorie, Humița). A studiat limbile clasice la Universitatea din București, în perioada 1946-1951.

Din 1952 până în 1971 urmează o carieră universitară: este asistent, apoi lector la Secția de Limbi Clasice a Facultății de Litere din București, unde ține cursuri de filologie greacă, alături de soția sa, Gabriela Creția, profesor la aceeași facultate. Între 1971 și 1975 este cercetător la Institutul de Filozofie al Academiei Române. Din 1975 editează, alături de Dumitru Vatamaniuc și un grup de auxiliari de la Muzeul Literaturii Române, sub egida Academiei Române, ediția națională a operei complete a poetului Mihai Eminescu. Din 1971 coordonează, în colaborare cu Constantin Noica, ediția Platon la Editura Științifică și Enciclopedică. După 1989 conduce revista de istorie literară Manuscriptum.

A fost unul din ultimii vorbitori din balconul Pieței Universității, înaintea mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Opera

Volume

  • Norii (Cartea Românească, 1979)
  • Epos și logos (Univers, 1981)
  • Poezia (1983)
  • Pasărea Phoenix, (1986)
  • Oglinzile (Humanitas, 1993)
  • Luminile și umbrele sufletului (Humanitas, 1995)
  • Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997)
  • În adâncile fântâni ale mării (Humanitas, 1997)
  • Testamentul unui eminescolog (Humanitas, 2000)

Traduceri

miercuri, 3 februarie 2021

Mircea Vulcanescu (1904-1952)

 Mircea Vulcănescu (n. 3 martie 1904, București, România – d. 28 octombrie 1952, Aiud, Republica Populară Română) 


============================================================

Dupa Eliade, Vulcanescu este mintea cea mai enciclopedica a generatiei sale.

Am revizitat raftul Vulcanescu de la mansarda. Cateva mentiuni de lectura:

Mircea Vulcanescu, Posibilitatile filosofiei crestine, Anastasia, 1996

O sectiune consistenta consacrata lui Toma d’Aquino, 50 de pagini


Mircea Vulcanescu, Chipuri spirituale, Ed Eminescu,1995

Insemnari despre Dante, Léon Bloy, Jean Cocteau, Claude Debussy

Mi-e greu sa mi-l inchipui pe Noica ocupandu-se empatic de Cocteau sau de Debussy.

Formatia lui occidentala are dimensiuni care lipsesc la congenerii sai   


Mircea Vulcanescu, Pentru o noua spiritualitate filosofica, Ed Eminescu, 1992

Cateva titluri:

Logos si eros in metafizica crestina

Prodrom pentru o metafizica a oglinzii

Doua tipuri de filosofie medievala. Schita unui conflict de ordin problematic (28 de pagini)


Mircea si Margarita Vulcanescu, alaturi de copii 
Mariuca, Vivi si Sandra (1937)


Margarita si Mircea Vulcanescu – posibil Paris, 1938


http://www.cooperativag.ro/viata-mea-cu-mircea-fost-o-bucurie-fara-seaman-marturie-margarita-vulcanescu/

„Viaţa mea cu Mircea a fost o bucurie fără seamăn!”

MARGARITA IOANA VULCĂNESCU (1897 –1987)

 extras din  Zoltan Rostas, Chipurile orasului. Istorii de viata in Bucuresti. Secolul XX, Polirom, 2002

– fotografiile sunt din arhiva dnei Mariuca Vulcanescu – 

=======================================================

"Intelegem acum rostul celor doua cununi, cu care ne-a intampinat vedenia filosofica a paradisului dantesc. Sunt cele doua cai ale sufletului omenesc pe care acesta se inalta, penduland, in contrapunct, spre izvorul vietii intregi care e iubirea ziditoare a lui Dumnezeu, acel amor che  muove il sole e l'altre stele, cu care sfarseste Dante."

Paris 1927-Bucuresti, 1924

==========================

Distrugerea unei familii fericite

Măriuca Vulcănescu: “Să ne rugăm la Dumnezeu și pentru dușmanii noștri” – Învăţătura lui Mircea Vulcănescu

https://www.marturisitorii.ro/2015/08/11/lupta-si-viata-eroinei-mariuca-vulcanescu-fiica-filosofului-martir-mircea-vulcanescu-arhitecti-romani-in-temnitele-comuniste-documente-fotografii-marturii/



Mariuca Vulcanescu pe umerii tatalui

Măriuca Vulcănescu este fiica lui Mircea Vulcănescu şi a fost închisă între anii 1952-1954 din acest motiv. Când tatăl ei a murit, ea se afla într-o altă închisoare, îndurând acelaşi tratament „obişnuit“ din temniţele comuniste.



MARIUCA VULCANESCU SI MAMA SA, INAINTE DE ARESTARE





Simon Sebag Montefiore