Sumar: Remember III
- Numele lui normand
- “Beau” Brummell
- Trans (tras)tevere
- Roua marunta de pietre albastre
- Copacii druidici
- Barbey d’Aurevilly, Les diaboliques
- Landwehrkanal
- La nuit bleue
- Marcellus
- Caru cu bere
- Micuta lui Hasdeu
- Sfinxul împresurat de zicerea: „Remember"...
- Bâtard
- Remember?
Remember III
“Numele lui normand — și până astăzi nu știu dacă astfel se cheamă întradevăr — nu-mi era străin, fiind numele de neam al zvăpăiaților conți de Oxford, după stingerea cărora a fost cules și alipit la cel de Beauclerk de Stuarții de mâna stângă, ducii de SaintAlbans. (Remember, M.Caragiale).
===================================================
Duke of St Albans
Arms of the Dukes of St Albans
Grand quarterly, 1st and 4th grand quarters: the Royal Arms of Charles II, viz quarterly: 1st and 4th, France and England quarterly; 2nd, Scotland; 3rd, Ireland; the whole debruised by a Baton sinister Gules charged with three Roses Argent barbed and seeded Proper (Beauclerk); 2nd and 3rd grand quarters: quarterly Gules and Or in the first quarter a Mullet Argent (De Vere).
Creation date, 10 January 1684
Duke of St Albans is a title in the Peerage of England. It was created in 1684 for Charles Beauclerk, 1st Earl of Burford, then fourteen years old. King Charles II had accepted that Burford was his illegitimate son by Eleanor Gwynn (commonly known as 'Nell'), an actress, and awarded him the Dukedom just as he had awarded the Dukedoms of Monmouth, Richmond, Lennox, Southampton and Grafton on his other illegitimate sons.
The subsidiary titles of the Duke are: Earl of Burford, in the County of Oxford (1676), Baron Heddington, in the County of Oxford (1676) and Baron Vere, of Hanworth in the County of Middlesex (1750). The Earldom and the Barony of Heddington are in the Peerage of England, and the Barony of Vere is in the Peerage of Great Britain. The Dukes of St Albans also bear the hereditary title of Grand Falconer of England, and Hereditary Registrar of the Court of Chancery.
The eldest son and heir of the Duke of St Albans is known by the courtesy title Earl of Burford, and Lord Burford's eldest son and heir is known as Lord Vere.
Recent Dukes of St Albans have not held a landed estate. Former seats of the Dukes of St Albans were Bestwood in Nottinghamshire and Upper Gatton in Surrey.
The accepted pronunciation of the family surname Beauclerk is reflected in the original alternative rendering Beauclaire: boh-clair.[1]
Charles Beauclerk, Duke of St. Albans, Son of Nell Gwyn and Charles II of England
Charles Victor Albert Aubrey de Vere Beauclerk, 11th Duke of St Albans (1870–1934) (eldest son of the 10th Duke, died without issue)
Charles Frederick Aubrey de Vere Beauclerk, 13th Duke of St Albans (1915–1988)
=========================================================
“Aflând ce era, l-am înțeles pe dată în totul; datina căreia Brummel i-a pus pecetea numelui său trăia în Aubrey de Vere în deplină strălucire.” (Remember,M.Caragiale).
George Bryan Brummell, dit « Beau Brummell »,
George Bryan Brummell, dit « Beau Brummell », né le 7 juin 1778 à Londres et mort le 30 mars 1840 à Caen, est un pionnier du dandysme britannique durant la Régence anglaise.
George Bryan Brummell
=========================================================
“E o stranie noapte, zise el grav. Asemenea nopți sunt mai de temut ca beția; vântul cald împrăștie friguri rele. Stendhal scrie că la Roma, când bate un anume vânt în Transtevere, se ucide.” (Remember, M.Caragiale)
Cross Rome’s Ponte Sisto to the ancient streets of Trastevere (literally ‘Across the Tiber’), where the first centuries of Roman life developed.
==============================================
Transtevere ou Trastevere?
Le Trastevere [tras´te:vere] (bien qu'il existe aussi différentes francisations, et plus exactement des « adaptations », du nom italien dont la plus courante est Transtévère), littéralement en français « Au-delà du Tibre », est l'un des rioni de Rome, le seul du Municipio I (Centro storico ou « centre historique ») qui soit situé sur la rive droite du Tibre. (Trans-te-vere, nota mea)
=========================================================
“Și, scoțând ceasornicul, o floare de platină muiată într-o rouă măruntă de pietre albastre.” (Rememeber, M.Caragiale)
Montre de col en or de deux couleurs à décor floral. P. Brut 17,8g
(...) o rouă măruntă de pietre albastre.
O rouă măruntă de pietre albastre
Montre de col en or jaune à décor ciselé de motifs floraux. P.Brut 18,4g.
Copacii druidici
“Făcui întocmai, îndreptându-mă din nou spre pădure; sunt în apropiere cei mai frumoși copaci ce se pot închipui, uriași seculari, druidici, așa de înalți și de înfoiați că, privindu-i, îți vine să te crezi pe alt tărâm,”
Hitchcock , Vertigo (1958).
========================================================
“M-am oprit, și privirea mi-a rămas îndelung pironită asupra acelei ferestre. Ah! fermecul ferestrelor luminoase în întunecime, cine s-ar mai încumeta a-l spune după Barbey d'Aurevilly?
Le rideau cramoisi La symbolique du rouge, l’ambiguïté chère à Barbey, toute la part de mystère, d’étrangeté que contient cette nouvelle ont fasciné bien des esprits et donné lieu à bien des interprétations. Le véritable prénom d’Alberte (Albertine) annonce bien sûr Proust, grand admirateur de Barbey, dont il est proche par l’esthétique du mystère.
JULES-AMEDEE BARBEY D’AUREVILLY –DANDY, ECRIVAIN ET FIGURE DE LEGENDE
2 novembre 1808 Saint-Sauveur-le-Vicomte, Basse-Normandie, France, Décès 23 avril 1889 (à 80 ans)
=========================================================
“Aceasta e calea ce-o urmează trupurile celor înecați. În 1905, țin minte, într-o dimineață poleită de april, apele purtau o mireasă albă. Se aude de altmintreli la Berlin un cântec vesel: „Plutește un cadavru pe Landwehrkanal"
Land-wehr (Vere) –canal
Henri Le Sidaner - Le Bec de Gaz - Nuit bleue 1906
“La zări se lumina a ploaie. Era așa de albastră acea seară dulceagă și lină, de un albastru închis fluid, că orașul părea scufundat în adâncimile tainice ale unei mări.”
=========================================================
”Ce noimă ar fi avut să împing părerea de rău cuvenită până la a plânge în acel străin necunoscut pe un Marcellus?”
Marcus Claudius Marcellus (42 av. J.-C. - 23 av. J.-C.) est le fils aîné d'Octavie, la sœur d'Auguste, et de Gaius Claudius Marcellus Minor, qui fut consul en 50 av. J.-C. Par son père, il descend de Marcus Claudius Marcellus, un fameux général de la Deuxième guerre punique.
Marcellus died at approximately 19 years of age, in Baiae, Campania, Italy.His death was ascribed to Livia (by hearsay), as reiterated skeptically by Cassius Dio, an ascription also followed in Robert Graves' historical novel I, Claudius. Whether he died of an infectious disease, or food or other poisoning, or another ailment is uncertain.
=======================================================
“Întârziasem, pe vreme rea, într-un local de noapte bucureștean și căzuse peste mine un cunoscut de prin școală; îl zărisem, de departe, și pe la Berlin, învăța ceva pe acolo, pare-se. Limbut peste măsură și în felul lui hazliu, mi-a împuiat urechile cu o sumă de fleacuri, istorii de gazete, de fete și de slujnici de gazde — tot lucruri înălțătoare, după calapodul Micuței lui Hasdeu.”
Construit in 1879 si frecventat pe vremuri de George Cosbuc, I.L Caragiale, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Ion Barbu sau Alexandru Vlahuta
Restaurant Centrul Vechi - Caru cu bere, interior - 1924
Proza lui B.P.Hasdeu 
Nuvela Duduca Mamuca (Din memoriile unui studinte) , prima proza romaneasca a lui B.P.Hasdeu, contine faptele grozave ale tanarului student cu avanturi romantice, pasionat de experientele erotice, in fond experiente de cunoastere, aparent lipsit de scrupule. Acesta era insusi naratorul, aici in dubla ipostaza: de povestitor, dar si protagonist. Aparitia nuvelei a creat valuri in epoca, servind ca arma celor care nu au ezitat sa-l acuze pe autor de imoralitate. Planurile studentului la Harkov, Toderita N.N., de a seduce pe fiica gazdei sale inainte de a o trimite in bratele baronului R. sunt urmarite de acesta pana in cele mai mici detalii.
Cucerirea realizata surprinzator de repede, studentul " aranjeaza " ca mama acesteia sa-si surprinda fiica intr-o scena de amor cu uratul baron catre care fusese impinsa de Toderita. Casatoria intre tanara si baron are loc repede spre fericirea studentului si gazdei sale, cucerita la randu-i de frivolul Toderita.
O alta varianta a nuvelei a fost publicata mai tarziu sub titlul Micuta
========================================================
“Am nimicit singura dovadă că l-am cunoscut în ființă, am ars scrisoarea în a cărei pecete zâmbea sfinxul împresurat de zicerea: „Remember"...(Remember, M. Caragiale)
------------------------------------------------
Bâtard
Sens premier
Historiquement le mot bâtard (au féminin bâtarde) était employé pour désigner un enfant adultérin ou illégitime, c'est-à-dire conçu hors des normes sociales (mariage, célibat des prêtres…), également appelé « enfant de l'amour ». « Bâtard » était prononcé au xiie siècle « bastard » dans toutes les langues.
Ce terme de bâtard n'est pas initialement péjoratif ; il sert à désigner les fils des nobles hors du mariage catholique. Au Moyen Âge, il arrive que des bâtards prennent la succession de leur père, tels qu'Ebles Manzer ou Guillaume le Conquérant.
----------------------------------------
Bâtard légitimé
Un bâtard légitimé est l'enfant naturel d'un roi qui est de plus reconnu comme tel par celui-ci. Les légitimés acquièrent le rang de prince selon la conception coutumière qui veut que tout batard perde un degré d'honorabilité par rapport à son père.
Louis XIV a créé à la fin de son règne un intermédiaire pour ses enfants légitimés, entre les princes du sang et les ducs et pairs.
Il a surtout tenté de les assimiler aux princes du sang et de les rendre aptes à monter sur le trône en 1714, en violation des lois fondamentales du royaume. Cette prétention a été rejetée par le Parlement de Paris, qui a invalidé le testament du Roi Soleil.
Mateiu Caragiale, născut la 12 martie 1885, era fiul lui I.L Caragiale și al Mariei Constantinescu, doi tineri necăsătoriți. La un moment dat marele dramaturg se gândea la legitimarea copilului, prin căsătoria cu domnișoara Constantinescu. Cum căsătoria nu a mai avut loc, iar mama copilului nu a acceptat legitimarea decât cu condiția căsătoriei, Mateiu a rămas toată viața un copil din flori, un bastard.
“Treptat se redobândise pe sine, se îndreptase, înțepase nările și acum sta țeapăn, rece și mândru, foarte mândru. Trăsurile feței sale prelungi se ascuțiseră, de la albastrul fraged de floare coloarea ochilor îi trecuse la albastrul cu licăriri aspre al oțelului, iar pe buzele subțiate zâmbetul i se făcuse crud.” (Remember, M.Caragiale)
“Remember ? — da, firește că n-am să uit, dar cum anii tulbură unele din amintirile vechi, făcându-le să plutească aburite la hotarul dintre realitate și închipuire, dacă soarta mă va hărăzi cu viață lungă, într-un târziu are să-mi pară poate că toată această întâmplare trăită a fost un vis numai sau vreo istorie citită ori auzită undeva, cândva de mult.” (Remember, M.Caragiale)
----------------------------------------------------------------------------------------=====================================
