Moshe Idel, succesorul lui Gershom Sholem la Universitatea Ebraica din Ierusalim
Moshé Idel
Moshé Idel
Moshé Idel, né le , est un historien et philosophe israélien qui a renouvelé l'étude de la Kabbale et de la mystique juive.
Né Târgu Neamț en Roumanie en 1947, Moshé Idel émigre avec sa famille en Israël à l’âge de seize ans. Il entre à l’université hébraïque de Jérusalem où il est l’élève de Shlomo Pinès.
Après une thèse remarquée sur le kabbaliste Abraham Aboulafia, Moshé Idel entreprend une révision systématique de l’histoire et de l’analyse de la Kabbale.
Successeur de Gershom Scholem, Moshé Idel a repris la chaire de la Pensée juive à l’université hébraïque de Jérusalem. Il a également donné des cycles de conférences à l’université Yale, à l’université Harvard, au Collège de France, à l’École des hautes études en sciences sociales, etc. C’est l’un des plus grands spécialistes contemporains en matière de recherches kabbalistiques. Il a « révolutionné l’histoire des études juives », selon Charles Mopsik.
Moshé Idel a reçu de nombreux hommages. Il est notamment doctor honoris causa de l’université Yale, de l’université de Budapest et de l’université de Haïfa.
Œuvre
« À l'opposé de Gershom Scholem, Moshé Idel estime que la cabale est au centre du judaïsme, et non sa part maudite », remarque Edouard Waintrop.
La publication de La Cabale, nouvelles perspectives, remet en cause les thèses communément admises en matière de recherches kabbalistiques. Idel rappelle que Scholem n’est pas le premier moderne à s’être intéressé à la mystique juive. Il rend hommage à Adolphe Franck, le véritable initiateur de l’étude historique de la kabbale dans les années 1840. Pour Idel, comme pour Franck, la kabbale ne constitue pas seulement un phénomène religieux : elle est « la vie et le cœur du judaïsme ».
Scholem postule que la kabbale est liée par des rapports étroits à la gnose antique et à son antinomisme. Cependant, des historiens de la Gnose, comme Michel Tardieu, ont remarqué que Scholem fait « un usage abondant et peu rigoureux du mot gnostique, tantôt en lui donnant un sens ésotérique, tantôt en le prenant comme un synonyme de magique3».
Idel considère que « Scholem a sous-estimé l'élément proprement juif dans la constitution de la kabbale et grossi l'influence de la gnose ». Il critique la vision sulfureuse, hérétique, « révolutionnaire » que Scholem a de la Kabbale. Il considère cette vision comme « plus idéologique que scientifique ». À l’appui de ses recherches historiques, Idel met en jeu les rapports étroits de la Kabbale avec le corpus littéraire classique du judaïsme, la Bible, le Talmud et le Midrash.
Idel reproche à Scholem « d'avoir négligé la religion réelle, d'avoir transformé la kabbale en phénomène académique ou philosophique. Et d'avoir trop identifié la réalité avec ses aspirations personnelles »2.
La kabbale, pour Idel, se partage en deux courants principaux : le courant théosophico-théurgique et le courant extatique.
- Le premier courant, théocentrique, tend à percevoir la perfection religieuse comme un instrument permettant d'exercer une influence effective sur la divinité.
- Le second courant, extatique, est anthropocentrique : l'expérience mystique de l'individu y est en soi le bien suprême, sans forcément impliquer le souci d'agir sur l'harmonie intérieure de la divinité.
L'approche de Moshé Idel est essentiellement phénoménologique : elle traite des centres d'intérêt majeurs de la kabbale, de leur nature, de leur signification, de leur émergence et de leur développement. Cette approche phénoménologique se double d'une approche historique. À partir de l'étude des sources originelles, Moshe Idel décrit la mystique juive du Moyen Âge au xixe siècle. Il montre que la kabbale possède des sources antiques qui précèdent la théologie gnostique. Il dépeint dans le détail les techniques mystiques pratiquées. Il analyse l'herméneutique et l'histoire de la kabbale.
Les travaux de Moshé Idel ont été salués par la remise du prix Israël en 1993. Malgré quelques polémiques avec les tenants de l’école scholémienne, l’œuvre de Moshé Idel est reconnue « comme l’un des pivots des études contemporaines du judaïsme », selon Charles Mopsik1.
Bibliographie
Ouvrages traduits en français :
- Moshé Idel, L'Expérience mystique d'Abraham Aboulafia, Le Cerf, Paris, 1989.
- Moshé Idel, Le Golem, Le Cerf, Paris, 1992.
- Moshé Idel, Messianisme et mystique, (traduit de l’hébreu par Catherine Chalier), Le Cerf, Paris, 1994.
- Moshé Idel, La Cabale : nouvelles perspectives, (traduit de l’anglais par Charles Mopsik), Le Cerf, Paris, 1998, réédité 2007.
- Moshé Idel, Maïmonide et la mystique juive, Le Cerf, Paris, 1998.
- Moshé Idel, Victor Malka, Les Chemins de la Kabbale, Albain Michel, Paris, 2000.
- Moshé Idel, Les Kabbalistes de la nuit, éditions Allia, Paris, 2003.
- Moshé Idel (trad. C. Aslanov), Mystiques messianiques De la kabbale au hassidisme, XIIIe-XIXe siècle, Paris, Allia, , 400 p.
Moshe Idel
משה אידל
Fotografie din 2008Date personale Născut 1947
Târgu Neamț, Regatul RomânieiCăsătorit cu Shoshana Copii trei Naționalitate evreu Cetățenie 
România
Israel 
Ocupație istoric al Cabalei și al misticii evreiești Activitate Educație Universitatea din Haifa Alma mater Universitatea Ebraică din Ierusalim 
Moshe Idel (în ebraică משה אידל, n. 1947, Târgu Neamț, România) este un filosof și cercetător israelian al Cabalei, originar din România. Este profesor de gândire iudaică la Universitatea Ebraică din Ierusalim și predă, de asemenea, la Colegiul Academic din Safed.
Copilăria în România
Moshe Idel s-a născut într-o familie evreiască din Târgu Neamț. Orășelul său natal avea pe atunci o foarte numeroasă populație evreiască (circa jumătate dintre locuitori), în mare parte tradiționalistă și vorbitoare de limba idiș, și care cultiva de circa două veacuri instituții religioase de învățătură și de cult:hadarim, și batei midrash care funcționau pe lângă sinagogi. Părinții l-au înscris pe Moshe la vârsta de trei ani și jumătate la heder - școala elementară religioasă. Mai apoi, când hederul a fost închis de către autoritățile comuniste, tatăl i-a angajat un învățător particular care să continue să-l mai învețe ebraică și Tora. De asemenea, Moshe a urmat cursurile școlii elementare și apoi ale liceului de stat, devenind familiar cu limba și cultura românească și cu cultura generală. Împumutând și citind un mare număr de cărți din cele aflate în bibliotecile publice din localitate, el și-a asigurat cunoștințe temeinice și vaste în numeroase domenii. A dorit să-și aprofundeze și cunoștințele de iudaism dar casele de învățătură religioase care mai dăinuiau sub egida sinagogilor nu permiteau accesul decât acelora care se obligau să respecte strict și pretutindeni legile credinței iudaice, iar tânărul Moshe, devenit liber cugetător, nu mai era dispus sa accepte o asemenea condiție.
Anii tinereții și studiilor în Israel
În anul 1963, la 16 ani, asemenea marii majorități ai conaționalilor și coreligionarilor săi, Moshe Idel și familia lui au emigrat în Israel. A locuit la Kiryat Ata, aproape de Haifa, și a continuat acolo studiile liceale. Apoi a servit în armată, în trupele de geniu. Ulterior a servit ca rezervist de asemenea în forțele de geniu, și mai târziu în corpul educativ al armatei. Între anii 1967-1970 a învățat literatura ebraică și engleză la Universitatea din Haifa, luând licența în aceste domenii.
Activitatea didactică și de cercetare
Până la obținerea deplinei consacrări Moshe Idel a cunoscut în viața sa până prin 1980 numeroase privațiuni. Din 1971 a fost acceptat ca doctorand la Universitatea Ebraică din Ierusalim, direct în domeniul Cabalei (interpretare evreiască ezoterică și simbolică, în limba arameică, a Vechiului Testament), ceea ce reprezenta un traseu universitar cu totul particular. Doctoratul l-a susținut cu aprecieri deosebite în anul 1976. Teza de doctorat despre "Scrierile și învățătura lui Rabbi Avraham Abulafia" a pregătit-o sub îndrumarea profesorului Shlomo Pines. Dupa ce în anii 1972-1976 a fost cadru didactic la Universitatea din Haifa, în 1974 a fost primit ca asistent la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Din 1977 a devenit conferențiar la Universitatea Ebraică. A mai predat o vreme și la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva și la Academia de arte plastice Betzalel din capitală. Începând din 1987 este profesor ordinar de gândire iudaică și șef al departamentului de gândire iudaică de la Universitatea Ebraică. Din anul 1989 este și cercetător principal la Institutul Shalom Hartman, de asemenea din Ierusalim.
În anii sabatici a lucrat ca profesor invitat și cercetător la universități și instituții precum Universitatea Yale, Universitatea Harvard, Universitatea Princeton, Universitatea California din Los Angeles (UCLA), la Universitatea Pennsylvania din Philadelphia, la Seminarul Teologic Iudaic (JTS) din New York- din SUA și la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris.
În anul academic 2009/2010 Moshe Idel predă la recent înființatul Tikvah Center for Law & Jewish Civilization al Universității New York.
După ce s-a făcut cunoscut în America, la începutul anilor ’80, Idel a devenit o somitate internațională. Cartea sa: Cabala: noi perspective (în engleză Kabbalah: New Perspectives) a fost publicată mai întâi în engleză (Yale University Press, 1988) și s-a bucurat de o recenzie elogioasă în New York Times, dar a fost primită la început cu răceală în Israel.
În afara sarcinilor ca profesor universitar, Moshe Idel îndeplinește actualmente numeroase alte funcții în domeniul academic:
- este președintele mai multor comisii academice: cea a Centrului de muzicologie al Universității Ebraice, a Centrului de studiu al iudaismului din România, și a Institutului Ben Tzvi.
- a fost vreme de câțiva ani redactorul șef al revistei „Tarbitz”, este membru în comitetul de redacție al revistei românești de specialitate "Studia hebraica", de asemenea al "Revue d'histoire des religions" editată de Collège de France etc.
Este căsătorit cu pictorița și poeta Shoshana Idel și are trei copii și o nepoată.
Domeniile de cercetare
Studiile lui Moshe Idel sunt consacrate istoriei misticii iudaice așa cum se reflectă ea în Cabala, în hasidism, în magie, și legăturile ei cu ritualul religios și cu filosofia evreiască. El a studiat evoluția gândirii mistice evreiești începând din antichitate și până în epoca contemporană, dar mai cu seamă cea din secolele XII-XVII. Cărțile și articolele sale au fost editate și traduse în numeroase limbi- ebraică, engleză, franceză, cehă, română, italiană, polonă, spaniolă, portugheză, rusă și catalană. (W.Ro.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu