“Ii regăseam chiar, la Muzeul Frederic, într-o cadră de Ruysdaël, aceiași copaci stufoși, adumbrind lângă o cădere de apă un castel în ruină. Odată nu puteam trece pe dinaintea ei fără a mă opri îndelung. Privind-o, gândul mi se pierdea fără sfârșit în fărâma-i de cer vânăt cu zare adâncă.”
Kaiser-Friedrich-Museum, 1904
The Bode Museum is one of the groups of museums on the Museum Island in Berlin, Germany; it is a historically preserved building. The museum was designed by architect Ernst von Ihne and completed in 1904. Originally called the Kaiser-Friedrich-Museum after Emperor Frederick III, the museum was renamed in honour of its first curator, Wilhelm von Bode, in 1956.
-------------------------------------------
“E înnăscută în mine, drojdie de străvechi eres, o iubire păgână și cucernică pentru copacii bătrâni.”
Jacob van Ruisdael (1628/1629–1682). Cascade avec le château construit sur le rocher. Date: vers 1665
=========================
“Cu doi ani înainte văzusem în sala franțuzească a muzeului o coconiță care copia după Mignard pe Maria Mancini și avea o așa izbitoare asemănare cu modelul, încât ai fi crezut că, privindu-se în oglindă, își zugrăvește, împodobindu-l, propriul ei chip.”
---------------------------------------
Nièce de Mazarin qui l'a fait venir de Rome à la cour de France, Marie Mancini est réputée pour avoir été le premier véritable amour du jeune Louis XIV.
Paul Mignard--Portrait présumé de Marie Mancini (1639-1715).
Collection particulière de Georges de Lastic (1927-1988
Amour de jeunesse de Louis XIV, celui-ci lui donna un rang de 35 perles en cadeau d'adieu lors de son mariage avec Marie-Thérèse d'Autriche
=========================================================
“În plimbările ce începusem a relua prin oraș, de teama oboselii, făceam lungi popasuri la o prăvălie unde se degustau capodoperele unei vechi rachierii neerlandeze. După Ruysdaël, Van-Brouwer și Van-der-Hoogh.”
Adriaen Brouwer, Tarani la han, 1630 - Museumslandschaft Hessen Kassel
Pieter de Hooch, La cour d'une maison à Delft, 1658
=======================================================
Museumsinsel, Kaiser-Friedrich-Museum (heute Bode-Museum), Saal 46 – Venezianische Malerei des 15. Jahrhunderts, 1926–1933
“Mergeam la muzeu foarte des. Cât de cufundat eram în contemplarea cadrelor nu treceam cu vederea nici pe oaspeți, interesanți uneori, așa că printre ei băgasem de seamă că se află nelipsit un tânăr, care, acolo mai ales, ar fi atras privirile oricui, căci despre el s-ar fi putut cu drept zice că-l desprinsese de pe o pânză veche o vrajă.”
Sandra Kriebel Renaissance-Ausstellungen aus Privatbesitz in Berlin und München kunsttexte.de 3/2015 - 8 Abb. 2: Uhrsaal in der Akademie der Künste, Blick auf die Südwand, 1898, aus: Berlin 1899, Ausstellung von Kunstwerken des Mittelalters und der Renaissance, Taf. LV.
--------------------------------------------------------------
“Tot astfel semăna tânărul cu unii din acei lorzi, ale căror priviri, mâini și surâsuri Van Dyck și, după el, Van-der-Faës le-au hărăzit nemuririi. Zic unii din acei lorzi, fiindcă mai toți sunt la fel. În trecut, în castelele restrânse, celor de aproape și înmulțit înrudiți, trăind împreună, cu același port și obiceiuri, fiecare epocă le întipărește același aer dacă nu chiar aceeași înfățișare. Se întâmplă iarăși ca, acolo unde cu gândul nu gândești, să răsară ființe cărora le trebuie căutată aiurea, în alte țări, la alte neamuri, în alte veacuri, adevărata asemănare, fără a li se putea bănui măcar, în vreun fel, cu aceia de cari îi despart prăpăstii de timp și de stirpe, vreo cât de îndepărtată înrudire.
Van Dyck (né le 22 mars 1599 à Anvers et mort le 9 décembre 1641 à Blackfriars, près de Londres)
Rupert as a young man visiting his uncle, King Charles I's court in England, by Anthony van Dyck
Anthony van Dyck - Portrait of the Princes Palatine Charles-Louis I and his Brother Robert
--------------------------------------
“Am voit ca el să rămână așa cum l-am cunoscut, semănând atât de mult cu acei frumoși lorzi, cari au petrecut așa de nebunește la Whitehall cu Killegrew și cu Rochester, cu Barbara Villiers și cu Nel Gwinn și pe cari, muiați în catifele și în mătăsuri înspumate de horbote și înflorire de panglici, ținând în mână trandafiri sau mângâind câini de preț, i-a înfățifat, surâzători și mândri, cavalerul Lely.”
Thomas Killigrew and (?) William, Lord C
Whitehall, 1740: St. James's Palace et la Banqueting House de Inigo Jones (1622) sur la gauche, les bâtiments du ministère des finances (construits entre 1733 et 1737 par William Kent) sur la droite ; la Holbein Gate détruite en 1759.
John Wilmot, 2nd Earl of Rochester (1 April 1647 – 26 July 1680), was an English poet and courtier of King Charles II's Restoration court / Jacob Huysmans (circa 1630–circa 1696)
Barbara Villiers Duchess of Cleveland 1665 Attributed to Mary Beale (English portrait painter, 1632-1697) As the most notorious –and most frequently painted- of King Charles II's mistresses, Barbara Villiers Duchess of Cleveland remains one of the most enduring symbols of the indulgences and excesses of the Restoration Court.
Portrait of a lady called Nell Gwynn, Sir Peter Lely, (Studio of)
Sir Peter Lely, de son vrai nom Pieter Van der Faes (né le 14 septembre 1618 à Soest en Westphalie, mort le 30 novembre 1680 à Londres)
--------------------------------------------------------------------------------
Pieter Van Der Faes (Peter Lely)- “ Inconnu ”
----------------------------------------------------------------------------
Jacob Izaaksz Van Ruysdael (ou Ruisdaal), né à Haarlem vers 1628 et mort à Amsterdam ou Haarlem le 14 mars 1682
Jacob Isaakszoon Van Ruisdael (Ruysdael) - Un paysage avec une cascade et un château sur une colline
---------------------------------------------------
“După Ruysdaël, Van-Brouwer și Van-der-Hoogh.”
Adriaen Brouwer (1605 ou 1606 – 1638
Pieter Hendricksz. de Hooch ou Hoogh (Rotterdam, baptisé le 20 décembre 16292 – Amsterdam, entre 1684 et 1694)
“Nicăieri nu mă reculegeam mai bine ca în acea încăpere îngustă și cam întunecoasă, ce ar fi putut face cinste oricărei locuințe de burgmaistru sau de staroste de breaslă, așa bogat căptușită cum era cu stejar afumat până la jumătatea peretelui, unde blana ieșea afară, făcând jur împrejur o largă poliță pe care stăteau înșirate năstrape și ulcioare de Delft. Ce minunate clipe petreceam acolo!”
=======================================================================
“Nici pe el nu-l vedeam altfel decât locuind într-una din străzile ce mărginesc regescul Tiergarten spre apus, încingându-l cu o minunată salbă de vile, unde aurul a izbutit, întrucâtva, în încercarea de a sădi iarăși raiul în viața pământească.”
Berlin carte postale- Tiergarten, Partie An Der Rousseau, Insel
Berlin-Charlottenburg Postkarte
==============================================
“În 1905, țin minte, într-o dimineață poleită de april, apele purtau o mireasă albă. Se aude de altmintreli la Berlin un cântec vesel: „Plutește un cadavru pe Landwehrkanal".
-----------------------------------------
=====================================
“Cât am stat țintuit acolo nu mi-am dat seama — am tras, nesupărat de nimeni, și un pui de somn — nu știu să fi auzit bătând orologiul de la Gedaechtniss și trebuie să fi bătut în mai multe rânduri.”
Gedaechtniss (trad. memorie, memorial)
Kaiser Wilhelm Memorial Church The old church around 1900
--------------------------------------------------------
“La răspântia unde e fântâna lui Roland din Berlin, în lumina prea vie, care, după beznă, îmi luase văzul săgetat, mă pomenii față în față cu sir Aubrey, ceea ce, când îl privii mai bine, nu-mi făcu tocmai plăcere”.
Fontaine de Roland de la Kemperplatz de Berlin, 1902-1903 (disparue)
--------------------------------------------------------
O goliciune boita in albastru
“Aflând ce era, l-am înțeles pe dată în totul; datina căreia Brummel i-a pus pecetea numelui său trăia în Aubrey de Vere în deplină strălucire. Până și plăcerii de a se sulimeni îi găsisem astfel tălmăcirea: cei dintâi locuitori ai Albionului de cari se pomenește, nu-și boiau în întregime goliciunea în albastru?”
“Această coloare îi era îndeosebi dragă noului meu prieten, el o purta în însăși făptura lui, în ochi și sub pielița foarte străvezie a mâinilor, în cari, când la una când la cealaltă, sclipeau șapte inele, gemene toate — șapte safire de Ceylan. Cu brățara și cu parfumul, acea de neuitat mireasmă de garoafă roșie, inelele erau singurele lucruri cărora le rămânea credincios.”
mireasmă de garoafă roșie
.jpg)
======================================================
.jpg)
