Dmitri Merejkovski, Gogol si diavolul, Fides, Iasi, 1996, trad. si pref. Emil Iordache
(fragment din prefata)
In 1901, Merejkovski si Zinaida Hippius, impreuna cu D.V.Filosofov,
intemeiaza un « ordin » spiritual, care avea doua principii :
1.Despartirea exterioara de Biserica de stat
si 2. Unirea interioara cu ortodoxia.
La 17 octombrie 1906, ordinul incearca sa convoace un mare miting in Petersburg, la care, pe
langa condamnarea represaliilor din tara, urma sa se dea publicitatii un Apel catre Biserica, alcatuit in
termeni foarte duri. Conform acestui document, Biserica era chemata sa
declare « guvernul autocrat drept ratacit de spiritul
crestinismului, de spiritul iubirii si al dreptatii si, prin urmare, lipsit
pentru totdeauna de binecuvantarea Bisericii ortodoxe ». In continuare,
clerul era indemnat sa « dezlege
armata de juramantul depus tarului » sa declare Sinodul « lipsit
de drepturi canonice, sa inceteze in biserica rugaciunile pentru tar si casa
imperiala ».
Dupa cum era de asteptat, clerul s-a eschivat de la aceasta « revolutie
cu Hristos » si ordinul Noii biserici a trebuit sa se refugieze in strainatate,
la Paris, revenind in Rusia abia in anul 1908. Dupa cealalta revolutie, cea « fara Hristos », bolsevica, Merejkovski protesteaza viguros impotriva cezaropapismului
proletar si, impreuna cu ceilalti doi tovarasi de idei, emigreaza in 1920, tot la
Paris, de unde nu mai avea sa se intoarca pana la moarte.
(Dmitri Merejkovski, Gogol si
diavolul, pref. « Odiosul » Merejkovski,
Emil Iordache, pp.9-10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu