marți, 15 decembrie 2020

CARTI

Simone de Beauvoir, surnommée "la grande Sartreuse" ou "notre dame de Sartre" ...

Simone de Beauvoir, Memoriile unei fete cuminti, 1958, Humanitas, 2011

"Primii ani de viata mi-au lasat doar o impresie neclara: un amestec de ceva rosu, ceva negru si ceva cald” spune Simone de Beauvoir la inceputul cartii autobiografice Memoriile unei fete cuminti (Editura Humanitas). Prima iubire, primele impulsuri sexuale, stangacia specifica adolescentei, deceptii, tristete...toate acestea alterneaza cu dorinta de a da un sens vietii, de a depasi conventiile si de a inventa alte valori. De Beauvoir isi analizeaza lucid propria existenta, incercand sa o inteleaga cu ajutorul filosofiei.

Mémoires d'une jeune fille rangée (1958) este primul dintre cele patru volume de memorii ale autoarei, urmat de La Force de l’age (Puterea varstei), La Force des choses, Tout compte fait. Autobiografia acopera primii douazeci si unu de ani din viata scriitoarei, din 1908 pana in 1929. Ii urmarim evolutia de-a lungul copilariei, adolescentei si a primei tinereti. Totul este prezentat din punctul de vedere al femeii mature care nu doar ofera, ci si analizeaza amintiri, ganduri, sentimente. Cei care vor sa citeasca lucrarea in speranta ca vor gasi o insiruire de evenimente si informatii picante vor fi dezamagiti. Toate amintirile scriitoarei sunt atent studiate pana in cele mai mici detalii pe baza ideilor feministe si existentialiste promovate de aceasta. Un adevarat deliciu pentru cei interesati de filosofie. Cei care nu agreeaza acest stil se vor plictisi destul de repede.

Titlul cartii este ironic. Niciodata nu am vazut-o pe Simone de Beauvoir ca pe o „fata cuminte”, indiferent daca luam ca punct de referinta epoca in care a trait sau prezentul. A trecut peste conventii, si-a infruntat parintii si a trait asa cum a vrut. Desi ca adolescenta se gandea uneori ca s-ar putea marita (cu varul ei Jacques, ce apare deseori in autobiografie), nu a facut acest pas niciodata. Vroia o viata de intelectual, nu sa-si asume rolul de sotie si mama. Desigur, decizia nu a fost primita prea bine de familie; era scandalos. Totusi nu a renuntat. Cat priveste relatiile, se stie ca ea si Jean-Paul Sartre au fost impreuna zeci de ani (fara a se casatori), de cand erau in facultate, pana la moartea lui Sartre. Era o relatie deschisa, fiecare dintre ei avand si alte legaturi amoroase efemere. Revenind la titlu, exista o singura perioada din viata lui de Beauvoir cand i s-ar putea potrivi oarecum descrierea de „fata cuminte”: in copilarie, dupa cum mentioneaza chiar ea („imaginea pe care o am despre mine la varsta cand incepi sa gandesti este imaginea unei fetite cuminti, fericite si de o aroganta acceptabila”, p 69). Chiar si asa, era constienta de importanta ei ca individ si dorea sa iasa din „bezna ne-cunoasterii”.

Sunt tratate teme precum religia, tineretea si maturizarea, viata de familie, filosofia, exstentialismul, conservatorismul, feminismul, intelectualitatea. Toate acestea au drept context societatea franceza de la inceputul secolului al XX-lea. Sunt discutate operele unor autori preferati de Simone de Beauvoir, facandu-se deseori referiri la cartile interzise sau cenzurate de parinti, considerate nepotrivite pentru o fata, datorita „indecentei”. De Beauvoir trateaza aceasta problema cu ironie si umor. Daca astazi o astfel de interdictie pare absurda, in acea perioada era considerat absolut normal ca parintii sa decida asupra oricarui aspect din viata fetei.

Pe tot parcursul lecturii gasim o idee constanta: Simone incerca mereu sa se descopere pe sine. Este profund influentata de relatia cu parintii si sora ei, de prietenia cu Elisabeth (Zaza) Mabille si mai tarziu cu Jean-Paul Sartre (care apare doar spre finalul cartii). Inceteaza sa mai creada in Dumnezeu in timpul adolescentei (in contrast cu perioada anterioara, cand Il adora); locul Lui este ocupat de literatura.

Cat priveste feminismul, scriitoarea observa atent relatiile de putere dintre barbati si femei, mai precis libertatile de care dispuneau barbatii, dar de care femeile erau private. Trei exemple mi-au ramas in minte: in casa parintilor erau primiti barbati ce aveau amante, dar nu si amantele; tatalui autoarei i se parea ceva firesc ca o femeie sa renunte la cariera pentru familie si sa fie fidela sotului, in timp ce barbatul putea sa aiba si alte relatii; ideea ca o femeie trebuie sa se marite, sa fie supusa si sa faca multi copii, nu –Doamne fereste!- sa-si piarda timpul studiind prea mult si sa ramana nemaritata.

Memoriile unei fete cuminti este genul de carte care ma facea sa-mi para rau de fiecare data cand eram nevoita sa intrerup lectura. De Beauvoir scrie fara pudoare, dar si fara vulgaritate. E o carte in care cititorul s-ar putea regasi, dar din care are si multe de invatat. Cred ca una dintre cele mai importante lectii este de a nu lasa prejudecatile si conventiile stupide sa ne conduca vietile. Si din acest punct de vedere, Simone de Beauvoir ramane un model demn de urmat.
(Articol scris de Elena Atudosiei | 26/11/2011)


Cu prietenul Castro



Les inséparables,
Simone de Beauvoir,
L'Herne
Parution : 07/10/2020
Pages : 176
Introduction de Sylvie Le Bon de Beauvoir.

Les Inséparables est un court roman inédit de Simone de Beauvoir qui évoque son grand amour de jeunesse pour son amie Zaza dont la mort tragique provoquée par les préjugés et les diktats de la société de l’époque, la hantera toute sa vie. Mais bien au-delà, Les Inséparables met en scène l’éducation sexuelle et intellectuelle de deux jeunes filles « rangées » et rebelles dans un monde qui prétend leur interdire de devenir des femmes libres et pensantes pour les cantonner à un rôle d’épouse et de mère au service de la société. Ce texte autobiographique évoque avec émotion et lucidité les expériences fondatrices de la révolte et de l’œuvre de la grande philosophe féministe : son émancipation mouvementée et l’antagonisme fondamental entre les intellectuels et les bien-pensants, qui formeront le socle des Mémoires d’une jeune fille rangée.
L’ouvrage est agrémenté d’un cahier iconographique réalisé avec la collaboration de Sylvie Le Bon de Beauvoir et de l’association Elisabeth Lacoin.

Text inedit
         Simone de Beauvoir, Inseparabilele, Litera, 
noiembrie 2020
(la o luna dupa aparitia editiei franceze!)

Scris în 1954, la cinci ani după publicarea eseului Al doilea sex, romanul Inseparabilele spune povestea prieteniei pasionale care le unește pe Sylvie și Andrée – alter ego-urile lui Simone de Beauvoir și Elisabeth Lacoin (Zaza) – de la vârsta de nouă ani, când se întâlnesc la faimoasa școală Desir. Andrée este veselă, insolentă, îndrăzneață, în timp ce Sylvie, mai tradiționalistă și mai timidă, se simte irezistibil atrasă de această personalitate solară. Împreună învață să se elibereze de convențiile și așteptările sufocante ale celor din jur, ignorând prețul tragic pe care trebuie să-l plătească pentru libertate și pentru ambițiile lor intelectuale și existențiale.

Publicarea acestei povești cathartice, poate prea revelatoare ca să vadă lumina tiparului în timpul vieții autoarei, completată cu fotografii personale și fragmente din corespondența celor două prietene, constituie un adevărat eveniment literar.

„Inseparabilele pune în lumină un capitol formativ din copilăria autoarei, având ca fundal o relație strânsă care i-a modelat concepțiile despre sexism și despre inegalitatea dintre sexe. De asemenea, oferind o nouă perspectivă asupra evoluției lui Simone de Beauvoir ca scriitoare, cartea ar putea chiar să modifice viziunea cercetătorilor și cititorilor asupra moștenirii sale literare.” The New York Times

„Cel mai intim roman al lui Simone de Beauvoir, un material exploziv, în care autoarea și-a consemnat primele preocupări, flirturile cu lumea, dorințele împărtășite, a scris despre activismul natural manifestat de două femei care comunicau intim pe toate planurile.” El Español

„O poveste autobiografică, pasională și tragică.” Vanity Fair

„O carte neașteptată, care intrigă și fascinează.” El Pais


============================================================


Martyn Whittock, The Secret History of Soviet Russia's Police State: Cruelty, Co-operation and Compromise, 1917–91, Paperback, Robinson, June 4, 2020.     

Martyn Wittock, O Istorie Secreta: Statul Politienesc al Rusiei Sovietice, Publisol, 2020


                                                               





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu