3 carti despre teatru la Ed.Nemira

 

PETER BROOK, Punct si de la capat. 40 de ani de explorari in teatru, film, opera,  Peter Brook, Editura: Nemira, Colecția: Yorick, 2018

Konstantin Stanislavski, Munca actorului cu sine insusi, vol I si II, Nemira, Colecția: Yorick, 2021

                                          Martin Esslin, Teatrul absurdului, Nemira, 2018

Despre carte

In 1953 avea premiera la Paris, intr-un mic teatru de avangarda, Asteptandu-l pe Godot. Imensa popularitate pe care piesa a castigat-o in cativa ani avea sa usureze nasterea unui nou tip de teatru. Creatorii lui – Samuel Beckett, Eugène Ionesco, Arthur Adamov, Harold Pinter etc. – doreau sa spulbere conventiile dramatice, nu erau interesati de realismul psihologic, dar ii preocupa neputinta de a ne intelege unii pe altii. Si, pentru ca fenomenul trebuia sa poarte un nume, i l-a dat Martin Esslin in 1961 scriind aceasta carte deschizatoare de drumuri despre autorii care au dramatizat absurdul conditiei umane.

Intrebarile lor despre cautarea sensului sunt si astazi, in mileniul III, la fel de provocatoare si la fel de necesare ca la momentul in care vagabonzii lui Beckett au fost vazuti prima data asteptand sub un copac un binefacator misterios, care nu are sa vina niciodata. Teatrul absurdului ramane aceeasi lucrare de referinta, obligatorie pentru oricine studiaza teatrul. (Ed.Nemira)

"Dar ...cine o fi autorul?"

 

Tolstoi la 80 de ani. Zi mohorâta la Iasnaia Poliana. Plictisit de toți şi de toate, bătranul  scoate la întâmplare o carte din bibliotecă, se aşează pe sofa, îşi aprinde pipa, deschide cartea la mijloc şi incepe să citească. Citeşte câteva zeci de pagini, e tot mai prins de actiune, murmură încântat:

”krasivîi, ocen krasivîi...dar... cine o fi autorul?” 

Se uita pe copertă si citeste: 

Lev Tolstoi - Anna Karenina

.

,,Toate familiile fericite se aseamănă între ele. Fiecare familie nefericită, însă, este nefericită în felul ei.”

(Tostoi, Anna Karenina)

Iasnaia Poliana, la 200 Km de Moscova

Iasnaïa Poliana dans le gouvernement de Toula (en russe Ясная Поляна, écrit également Yasnaïa Poliana, litt. « La clairière aux frênes », du russe yasen, « frêne » et polyana, « clairière », expression également traduite par «clairière lumineuse» ou «claire clairière») est un grand domaine (380 hectares) dont Léon Tolstoï hérita à la mort de sa mère. La propriété se situe à 12 km au sud-ouest de la ville de Toula (elle-même à 200 km au sud de Moscou). Tolstoï dut quitter cet endroit pour Moscou à l'âge de neuf ans, ce qui provoqua chez lui une tristesse et une nostalgie si forte, qu'il retourna y vivre après 1847, et ce jusqu'à sa mort en 1910. Entre 1882 et 1901, il passa ses hivers dans sa maison de Moscou, rue Khamovniki. C'est à Iasnaïa Poliana qu'est enterré Tolstoï. Ce domaine a survécu au bolchevisme et au stalinisme. Il est actuellement géré par l'État russe, et la famille Tolstoï. (w.fr.)

„Fără îndoială că ai citit cărțile lui Tolstoi „Război și pace” și „Anna Karenina”. Nu am cunoscut fericire până în vara aceasta, iar acum am sentimentul că am întâlnit perfecțiunea în reprezentarea vieții omenești. Viața pare într-adevăr mai puțin reală decât relatarea ei. O veridicitate atât de infailibilă! Impresia produsă mă obsedează așa cum nu mi s-a mai întâmplat cu nicio lucrare literară până acum.”

(William James, într-o scrisoare către Henry James)

Amos Oz / Aparitie recenta la Humanitas

 AMOS OZ

Amos Oz (hébreu : עמוס עוז), nom de plume d'Amos Klausner, né le 4 mai 1939 à Jérusalem et mort le 28 décembre 2018 à Tel Aviv1, est un poète, romancier et essayiste israélien.

==============================================================================

Aparitie recenta:

Aceeasi mare - Amos Oz

Editura: Humanitas Fiction, Colecția: Serie de autor, 2021

DESCRIERE

Premiul francez WIZO 2003 • In 2011, dramatizare (Tel Aviv) si adaptare ca opera (Bari, Italia) • Traduceri in peste 20 de tari.

Una dintre cele mai fascinante carti ale lui Amos Oz, Aceeasi mare este o polifonie de voci si povesti febrile despre haos si ordine, despre dragoste si erotism, loialitate si tradare. Un lung poem care se citeste ca un roman – sau poate un roman care se citeste ca un poem.

„Am scris aceasta carte cu tot ceea ce am. Limbaj, muzica, structura… Dintre toate, mi-e cea mai apropiata. Aproape de mine, aproape de ceea ce am dorit intotdeauna… Am mers cat de departe am putut.“ (AMOS OZ)

„Acest text hibrid refuza sa urmeze canoanele epice ale romanului, impunandu-ne norme noi, surprinzatoare. Dar sa nu ne lasam dezorientati, ci sa ne permitem sa iesim din albia asteptarilor noastre de cititori. Parcurgand randurile care se metamorfozeaza neincetat pentru a lasa proza aparent naiva sa ne conduca brusc spre versuri cu tainice inflexiuni, si care la randul lor se astern din nou linistitoare in epic, parca am asculta vocea unui menestrel peregrin, recitand in piata unui oras medieval, acompaniat din cand in cand de sunetele unei viele, harpe, unui psalterion sau flaut. Pentru a completa un sens indepartat sau o emotie nestapanita, ca o respiratie taiata, recitativul epic lasa loc tonalitatii poetic invaluitoare a incantatiilor. Ascultam si tacerea care pluteste cand un rand sau un vers s-au intrerupt: o invitatie de a continua sa urmarim ce se petrece cand spatiul real si spatiul imaginar se intretaie sau se suprapun. Cautari nesfarsite, departari invaluitoare, voci insingurate, moartea prezenta in viata de zi cu zi, ecourile unor tristeti care isi raspund de pe un meridian pe altul; si marea cu prezenta ei de basso continuo, ritmand adancimi poetice.“ (MARLENA BRAESTER)

AMOS OZ (1939–2018) este cel mai important prozator si eseist israelian. S-a nascut la Ierusalim, parintii sai fiind originari din Polonia si Rusia. La 15 ani se stabileste in kibbutzul Hulda. Dupa absolvirea Facultatii de Filozofie a Universitatii Ebraice din Ierusalim revine in kibbutz, unde practica agricultura si preda la liceul local pana in 1986, cand se muta cu familia in orasul Arad.

Primul sau volum de povestiri, Acolo unde urla sacalii, apare in 1965, fiind urmat de romanul Altundeva poate (1966). In 1967 lupta in Razboiul de Sase Zile, iar in 1973 participa la Razboiul de Yom Kippur.

Dupa succesul international al romanului Sotul meu, Michael (1968; Humanitas Fiction, 2013, 2017), scriitorul continua sa publice carti de fictiune: Pana la moarte (1971), Atinge apa, atinge vantul (1973), Muntele Sfatului Rau (1976; Humanitas Fiction, 2012), Sumki (1978; Humanitas Fiction, 2014), Odihna desavarsita (1982; Humanitas Fiction, 2011), Cutia neagra (1987; Humanitas Fiction, 2012), Sa cunosti o femeie (1989), Fima (1991), Sa nu pronunti: noapte (1994; Humanitas Fiction, 2010), Pantera din subterana (1995; Humanitas Fiction, 2013), Aceeasi mare (1999), Poveste despre dragoste si intuneric (2002; Humanitas Fiction, 2008), Deodata in adancul padurii (2005; Humanitas, 2010), Rime despre viata si moarte (2007; Humanitas Fiction, 2009), Scene de viata campestra (2009; Humanitas Fiction, 2011), Intre prieteni (2012; Humanitas Fiction, 2014), Iuda (2014). Semneaza eseuri literare, culturale si politice, cele mai cunoscute aflandu-se in Cum sa lecuiesti un fanatic (2006; Humanitas Fiction, 2011), Dragi fanatici (2017; Humanitas Fiction, 2018). In 2012, publica impreuna cu fiica sa, istoricul Fania Oz-Salzberger, eseul Evreii si cuvintele (Humanitas Fiction, 2015, 2018).

Opera sa e tradusa in peste 40 de limbi.

Printre cele peste 30 de premii si distinctii primite de autor se numara: Premiul Pacii al Editorilor Germani (1992), Premiul Goethe (2005), Premiul Grinzane Cavour (2007), Premiul Principe de Asturias pentru literatura (2007), Premiul Heinrich Heine (2008), Premiul Franz Kafka (2013).

Vezi si:

Amos Oz (1939-2018)

https://biblioionmagiru.blogspot.com/2020/12/amos-oz-1939-2018.html